Tradus de Nicolae Pintilie.
De vrei să mă urăști, urăște-mă acum,
când toată lumea împotriva-mi sare,
slujește-i ura, pleacă-mă oricum,
fii pentru jertfa ta fără de cruțare.
În inimă, după durerea mea,
n-aduce mântuirea așteptată,
dă-mi după-o noapte de furtună grea
o dimineață ploii să mă bată.
Vrei să mă lași? Nu aștepta atunci
ca stinsă suferința mea să piară,
dă-mi lupta și pe buze să-mi arunci
pedeapsa, dintre toate mai amară.
Căci de te-oi pierde, orice jale grea
o umbră-a suferinței mi-ar părea.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și disperarea provocate de perspectiva unei despărțiri iminente. Vorbitorul preferă o lovitură directă și imediată decât o agonie prelungită, cerând să fie urât și părăsit fără cruțare. Pierderea iubirii este percepută ca o sursă de suferință profundă, eclipsând orice altă jale.