Când să mă desconsideri vei pofti,
Disprețul tău făcându-mă să-ndur,
De partea ta și contra mea voi fi,
Probându-ți cinstea, chiar de ești sperjur.
Știind prea bine vina care-o port,
Pot pune mărturie pentru tine
Despre păcate-ascunse, ce mă rod,
Încât vei triumfa, scăpând de mine.
Iar eu, la rândul meu, voi câștiga,
Căci doar, cu drag, la tine îmi e gându’,
Chinul, ce mi-l provoc eu, îți va da
Un avantaj, care la mine-i dublu.
Așa-i iubirea, așa-s eu al tău
Pentru-al tău drept, duc eu întregul rău.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema iubirii necondiționate și a sacrificiului de sine. Vorbitorul este dispus să suporte suferință și să se auto-învinovățească pentru a proteja și a-și glorifica persoana iubită. El găsește o formă de câștig personal în această dăruire totală, considerând că durerea sa îi oferă un avantaj persoanei iubite.