Nici marmori, nici morminte princiare
Nu vor trăi cât versul meu puternic;
În miezul lui vei străluci mai tare
Decât în piatră sub un timp nemernic.
Războiul crunt va sfărâma statui
Sau ziduri tari; dar Marte n-o să poată
Cu spada-i grea sau cu văpaia lui
Să-ţi şteargă amintirea, niciodată.
Vei birui şi moarte şi uitare,
Iar lumea care vine după noi
Te va-nălţa în slăvi nepieritoare
Spre dincolo de ziua-de-apoi.
Dar până când o să renvii din moarte
Şi versul meu şi ochii-or să te poarte!
Sensul versurilor
Sonetul celebrează puterea eternă a iubirii și a poeziei. Versurile promit că iubirea va supraviețui timpului și distrugerii, fiind purtată mai departe prin intermediul artei.