Priviți cum gospodina urmărește
O biată creatură-înaripată,
Punând copilul jos și cum pornește
În goană după puica evadată;
Aceasta-n timp ce copilașul prinde
A plânge după mama lui, atentă
La doar ce-i zboară ei pe dinainte,
Iar la micuț cumva indiferentă:
Așa și tu, fugi după cel ce-ți scapă
În timp ce eu, copilul, vin din urmă.
Dar dacă-l prinzi, întoarce-te de-ndată
Și mamă-mi fii, sărută-mă, fii bună.
O să mă rog să-l ai pe al tău Will.
Dacă te-ntorci, plânsul oprindu-mi-l.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă sentimentele unui îndrăgostit neglijat, comparându-se cu un copil lăsat deoparte în timp ce persoana iubită urmărește o altă pasiune. Vorbitorul tânjește după atenție și afecțiune, sperând că, odată ce acea pasiune este satisfăcută, se va întoarce și îi va oferi dragoste.
