Dacă mă prinde moartea, nu fi trist,
N-o să-mi dea drumul nici dac-ai plăti,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine îți vei aminti.
Iar când îl recitești, să fii atent
La tot ce-ți este ție dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieții o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.
Valoarea lui e-n conținutul său
Care-i aici și este doar al tău.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema mortalității și a modului în care iubirea și amintirea pot transcende moartea. Poetul își asigură persoana iubită că, deși trupul său va pieri, esența sa va continua să trăiască prin versurile sale, care sunt dedicate exclusiv acesteia.