Nici marmura cavoului regal
Nu va dura cât versul meu curat,
Vei străluci în el fără egal
Când ea în timp de tot s-a degradat.
Mii de statui în lupte vor pieri
Şi ziduri groase nu vor rezista,
Dar Marte sau vreun foc din bătălii
Nu poate şterge amintirea ta.
Tu vei călca şi moarte şi vrăjmaş,
Iar măreţia ta va dăinui,
Va şti de tine-n veci orice urmaş
Ce-această lume o va nărui.
Dar pân’ la judecată, negreşit,
Trăieşti şi-n vers şi-n ochiul ce-a iubit.
Sensul versurilor
Sonetul celebrează puterea artei, în special a poeziei, de a depăși timpul și de a oferi nemurire subiectului iubit. Versurile promit că dragostea și frumusețea persoanei vor dăinui prin intermediul poeziei, chiar și după ce monumentele și amintirile fizice se vor fi pierdut.