Când mă gândesc că tot ce-a crescut
Doar scurtă vreme e pe culmi de vis,
Că marii scene piesa i-a plăcut,
Însă regia-n stele s-a decis;
Când văd că omul se înalță-n sus,
Păzit sau prigonit de-același cer,
Dar seva tinereții când s-a dus
Se pierd și măreție și mister;
Știind atunci că totu-i trecător,
În ochii mei, tot tânăr tu vei sta,
Chiar dacă timpul crud și zdrobitor
În noapte tinerețea-ți va schimba.
De dragul tău, azi timpul toți sfădesc,
Dar când îți ia, eu iar te-ntineresc.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema trecerii timpului și a efectului său asupra frumuseții și tinereții. Vorbitorul își exprimă dorința de a păstra imaginea persoanei iubite tânără și frumoasă în ciuda ravagiilor timpului, găsind o formă de eternizare prin artă sau amintire.