William Shakespeare – Sonetul 142 [Sonnet CXLII]
Greșesc iubind, iar tu urăști cu harMeteahna mea, amorul păcătos;Cu tine însă dacă mă comparSunt cel puțin la fel de virtuos;Și sper să nu te-aud acum cârtindCu-acele buze ce-au mințit sfruntat,Zadarnice iubiri pecetluindCe-au păgubit în pat orice bărbat.De-ar fi permis, te-aș îndrăgi la felCum tu cu ochii pe-alții îi iubești;Sădește-n suflet mila cu mult zelȘi … Citește mai mult