Știu, îmi voi întâlni soarta curând – abrupt,
Undeva-ntre norii albastrului ceresc;
Nu îi urăsc pe cei cu care lupt,
Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc;
Din Kiltran Cross eu am venit mai ieri,
Irlandezii mei sunt toți săraci, se știe,
O înfrângere nu le-ar aduce pierderi,
Nici victoria mai multă bucurie.
Nu lege, nici plată mă fac să lupt,
Nici public – nici aplauze și flori,
Sunt condus doar de-al sângelui tumult
Când singur zbor departe, printre nori;
Am cântărit tot, am judecat tot,
Anii ce vin n-au însemnătate,
Anii trecuți nu merită un zlot –
Cât această viață, -această moarte.
Sensul versurilor
Un pilot irlandez reflectă asupra morții sale iminente în timpul războiului. El nu luptă din motive patriotice sau materiale, ci dintr-un impuls interior, acceptând soarta cu o detașare melancolică.