Aripile stoluri, cârduri
Nesfârșite se îndeamnă,
În culorile arzânde
Le petrec munții din toamnă.
Că mă-nalț în vârf de munte
Ori cobor în valea-adâncă
Tot mă dor mâhniri cărunte
Și tristețea mă mănâncă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de tristețe și melancolie profundă, resimțit indiferent de frumusețea naturii înconjurătoare. Vorbitorul este bântuit de mâhniri și tristețe, care îl consumă constant.