A cerut cineva acest suflet să-l vadă?
Privindu-vă boiul și chipul, pe oricare ins, substanțele,
animalele, copacii, curgătoarele râuri,
stâncile și nisipul.
Toate închid bucurii sufletești și le seamănă-n
jur deîndată;
Cum ar putea acest trup vreodată să moară pe
veci și să fie-ngropat?
Din adevăratul tău trup și din trupul real omenesc,
din bărbat și femeie,
Totul scăpa-va din mâinile celor ce-i spală pe
morți și-nspre sferele proprii, încetul
cu încetul va trece,
Luând cu sine ceea ce-n el a crescut, din clipa
ivirii și până la ceasul din urmă.
Precum a ales tipograful un zaț, cu litera,
forma, expresia dorită, și-apoi îl
imprimă,
La fel și viața oricărui bărbat sau femei în suflet
și-n trup se imprimă
La fel, înainte de moarte și după.
Vedeți doar că trupul cuprinde simțirea, înțelesul
dintâi, cuprinde și sufletul tot,
Oricine ar fi – cât de minunat și cât de divin
îți e trupul sau oricare parte din el!
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura dintre corp și suflet, viață și moarte. Sugerează că esența vieții se imprimă atât în corp, cât și în suflet, persistând dincolo de moarte.