O, astru navigând pe cer în apus,
Acum știu ce voiai negreșit a-mi spune,
e-o lună de-atunci, când mă plimbam,
Când tăcut mă plimbam prin umbra nopților,
Când am văzut că aveai ceva să-mi spui
aplecându-te asupra-mi în fiecare noapte,
Și cum ai pogorât din cer jos parcă alături de mine
(când toate celelalte stele mă priveau de sus)
Și cum hoinărit-am alături în noaptea de august
(căci nu știu ce mă împiedica să-mi fie somn)
Și cum am văzut, pe măsură ce noaptea avansa,
ce grea durere parcă duceai spre hotarul apusului,
Și cum stând pe o movilă în briza rece a nopții
transparente
Te-am urmărit trecând și pierzându-te în beznă,
Și nefericitul meu suflet s-a scufundat în neștire
Pe când tu, încheindu-ți crugul, dispăreai trist în
noapte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și dorință, observând un astru pe cerul nopții. Naratorul își amintește de momentele petrecute sub lumina stelelor, simțind o tristețe profundă la dispariția astrului.