Walt Whitman – Mai Drag Mi-Ești Acum, o, Suflet

Întârzie acum, Suflet,
Pleacă cu mine spre Regiunea Necunoscută,
Unde nici pământul nu este pentru picioare, nici vreo cale de urmat?
Nici o hartă, acolo, nici ghid,
Nici sunetul de voce, nici atingerea mâinii umane,
Nici fața cu carne înflorită, nici buzele, nici ochii nu sunt în țara respectivă.
Nu știu, Suflet;
Nici tu nu ești – totul este un gol înaintea noastră;
Toate așteaptă, nedecise, în acea regiune – acel pământ inaccesibil.
Până când se înnoadă legăturile,
Toate legăturile veșnice, timpul și spațiul,
Nici întunericul, gravitația, sensul, nici limitele nu ne-au legat.
Apoi am izbucnit – plutim,
În Timp și Spațiu, Sufletul – pregătit pentru ei;
În egală măsură, echipați-vă în cele din urmă – (O bucurie! O rod al tuturor!) Pe care să-l îndeplinească, O
Suflet.