Am ceva în mine – nu știu ce poate fi – dar
știu că-i în mine.
Mă frământ și mă trec sudori – apoi trupul
mi-e calm și sătul,
Dorm – un somn lung.
Nu știu – n-am nume – e o vorbă ce nu se rostește,
Nici un dicționar n-o arată, nici o zicală, nici
un simbol.
Se leagănă pe ceva mai imens decât globul terestru
pe care mă legăn,
Pentru acel neștiut geneza cu drag mă trezește
și-n brațe mă ia.
Puteam, pesemne, să vă spun mai mult. Mai
încerc! Eu pledez pentru frați și surori,
Înțelesu-m-ați voi, fraților și surori ale mele?
Acel neștiut nu e haos, nu-i moarte – e formă,
unire și scop – este viață eternă – e
Fericirea.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul inexplicabil al existenței interioare și căutarea sensului. Vorbitorul descoperă că acest "ceva" necunoscut nu este haos sau moarte, ci o formă de viață eternă și fericire, pledând pentru unitate și înțelegere între oameni.