Oarbă atingere de luptă și dragoste, mângâietoare
și mușcată atingere!
Ți-a părut rău că m-ai lăsat?
Pe urmele fiecărei plecări pășește o sosire,
să plătească o datorie mereu reînnoită,
Marile ploi se răscumpără-n și mai mari belșuguri.
Încolțitul și-nmuguritul acumulează și prinde
și se multiplică vital,
Proiectând masculin peisaje bronzate, enorme.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de regret și pierdere, dar și ideea de reînnoire și creștere după perioade dificile. Natura este folosită ca metaforă pentru a ilustra ciclul vieții și transformarea personală.