Nu-i o atingere doar? Pentru ce mă avânt atunci
spre o nouă identitate?
Văpăi și eter îmi circulă prin vine,
Un vârf trădător se-mbulzește din mine să iasă s-ajute,
Carnea și sângele meu săgetează cu fulgere
o țintă care seamănă cu mine.
Din toate părțile primesc imbolduri lascive ce-mi
înțepenesc mădularele,
Din ugerul inimii mele storcând și ultimul strop,
Provocatoare, impudice, irezistibile,
Răpindu-mi dinadins ceea ce apăr mai tainic,
Descheindu-mi hainele, ținându-mă gol de mijloc,
Râzând de tulburarea mea cu seninătatea
soarelui și a izlazului,
Deturnând trufașe sfiala celorlalte simțuri,
Mi-au cumpărat pipăitul și i-au luat locul
invadându-mi toate extremitățile,
Nu respectă nimic și nici nu le pasă
că mă lasă puterile și sunt furios,
Își strâng în jurul meu toată haita
să mai râdă de mine o clipă.
Apoi, adunate grămadă pe-un muncel, stau și mă necăjesc.
Sentinelele dezertează din toate posturile mele
Lăsându-mă descoperit în fața roșului invadator
Se duc toate pe muncelul dușmanilor
și se uită la mine și le dau ajutor.
M-au vândut trădătorii, trădătorii,
Vorbesc fără noimă, mi-am pierdut mințile,
trădătorul sunt eu și nimeni altul,
Eu cel dintâi m-am urcat pe muncelul acela,
mâinile mele m-au purtat acolo.
Tu, atingere păcătoasă, ce faci? Răsuflarea
Mi se strânge-n gâtlej,
Ridică-ți stăvilarele, că nu mai pot.
Sensul versurilor
Piesa explorează un conflict interior profund, o luptă cu propria identitate și sentimente de trădare. Naratorul se simte copleșit de imbolduri și senzații care îl dezbracă de apărare, conducând la un sentiment de furie și neputință, culminând cu auto-acuzarea.