O viață mereu – mereu murind!
O, îngropările din mine, din trecut și din prezent!
O, eu, în timp ce merg înainte, material, vizibil, imperios ca întotdeauna!
O, eu, ceea ce am fost ani de zile, acum mort (nu mă lamentez – sunt mulțumit;)
O să mă desprind de acele cadavre ale mele, pe care le întorc și le privesc în
loul unde le-am aruncat!
Pentru a trece mai departe, trăiește! (Trăiți mereu!) Și lăsați cadavrele în urmă!
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul continuu al vieții și al morții, sugerând că pentru a avansa, trebuie să ne desprindem de trecut și să lăsăm în urmă versiunile noastre anterioare. Vorbitorul acceptă moartea ca parte a vieții și își găsește mulțumirea în procesul de a merge mai departe.