Revenind la baștină, o clipă m-am oprit
Să aud șoptind stejarii într-un farmec cânt,
Vreau să văd cum vin cocorii, vălurând în zbor,
Cum s-apleacă iarba verde, îndemnând cu dor.
Aici îmi văd măicuța mea, aici mai am și soră,
Cu prieteni mă-ntâlnesc și mai schimb o vorbă,
Decât în satul meu natal mai multe nu-s izvoare,
Nu-i soare mai strălucitor și lună nu-i mai clară!
Oamenii sunt gospodari, se-ajută veci-de-veci
Și fac cu toții satul drag din ce tot mai măreț,
Fete și flăcăi frumoși de-acuma au crescut
Joacă nunți, își cresc copii și case și-au făcut.
Satul meu, oriunde aș fi, dorul tău mă cheamă
Să mai stau în cuibul tău, s-aud glasul farmec.
Zi de zi te admirăm că nu e loc mai sfânt,
Decât unde ne-am născut pe acest pământ!
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă satului natal, exprimând dorul și admirația față de locurile natale, oamenii gospodari și frumusețea naturii. Este o declarație de dragoste pentru satul unde s-a născut și a crescut.