Versuri corectate și adnotate
Ați fost cândva o hematie;Globul rostogolit arterialȘi efemer și sursă d-imortal..Pierduta ce-o primești și te reînvie?.Este misterul cărăușului de viață,Îți este butelia de-oxigen;Cu hemoglobina-ți dă roșu la față..Pe ea o pierzi la timp de recviem!.E plină de metale prețioase;E crom, e aur, platină-i și fier,Tot ea e porfirina ce-ai în oase..N-ai cum s-o reproduci, ea … Citește mai mult
Închinăciunea-i reciprocă;Fragilu-i dur, într-un fior,Cum nu-i senin, de nu e nor.Şi moale, cald nu-i, de nu-i rocă!Simţurile-ar fi rudimentareFără dezirul de parfumDe corp, se mistuind cum fum.N-ar fi miros, de n-am da floare!Nu ne-am clădi pe verticalăDe n-am fi colosali de-ambiţii,De forţă stoarsă-n hăul minţii.Curaj, de-i mort… lume-ar fi boală?!?De n-am avea titani virili,Nu ne-am … Citește mai mult
O, Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mână,Ce locuiești în cer,Aruncă o privire pe patria română,P-aceste dulci popoare ce în durere pier!Și tu, Marie dulce cu coama aurită,Cu ochii lăcrimați!Oh! faceți o minune popoarelor iubită!Din trista lor cădere românii înălțați!La voi e cu putință tot ce la oameni pareNeputincios și greu,Căci niciodată omul prin … Citește mai mult
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,Ochii mei-nălțam visători la steauaSingurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi,Suferință tu, dureros de dulce…Pân-în fund băui voluptatea morțiiNeîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,Pe-al … Citește mai mult
S-a dus, prieteni, vremea de poemeCu ochii-n patru stăm sub felinar.Tristețea ce ne bântuie de-o vremeSă nu ne-o fure noaptea vreun tâlhar.Am moștenit, mergând pe strada mare,Să fim atenți mereu de buzunar.Elveția este singura-n stareSă ne salveze de acest calvar.Și destinul ei aruncă-n nadăFemei ca bucățica de zahăr.Elvețianul n-are ochi să vadă,El stă în banca … Citește mai mult
Am o odă-n mine treazăce nicicând n-o adormi:zi şi noapte mi-o dicteazăcâte-n lume scânteiază,câte-au fost şi câte-or fi.Mi-o îngână-a mea prunciecu duioase reverii;greu trecută prin junie,dar aşa i-a fost să-i fie:tot prin greu a se-ntări.Mă ajung cu voce tarenoi cântări ce loc îşi cer;însă văd că-n fiecarean o altă voce-mi moareşi consoane alte-mi pier.Nici ţin … Citește mai mult
Simt o durere-n suflet și-amorțesc,Parc-am băut cucută, sunt slăbit,Sau parcă-n nori de opiu ațipescȘi către Lethe mă scufund grăbit:Nu pizmuind frumosul tău destin,Ci fiindcă fericită știi să fii,Driadă ce prin arbori te avânțiȘi uneltești blajinCu fagii verzi, cu umbre mii și mii,Din gât, sonor, tu despre vară cânți.Un pic de vin din cel ce-a fost … Citește mai mult
Eu cer iertare – milă – şi amor!Acel amor ce nu e otrăvit,Nu rătăceşte, nu-i amăgitor,E fără pată, nu e ipocrit!O! vreau să fii a mea, numai a mea!Cu forma ta, cu chipul tău frumos,Cu-amorul tău, cu sărutarea ta,Cu ochii-ţi calzi, cu pieptul alb-lucios –Oferă-mi tot, să n-ai sufletul rău,Nu te codi, căci altfel o … Citește mai mult
Nu, nu pleca la Lethe, nici nu beaDin vinul de-aconit otrăvitor;Şi nu răbda sărut pe fruntea taCu-al Persefonei fruct vătămător;Din rod de tisă nu-ţi face şiragŞi nu lăsa nici molii, nici gândaci,Pe Psyche să o roadă, şi nu daLa cucuvele totul în vileag;Căci umbre vin şi nu ai ce să faciŞi orice suflet trist vor … Citește mai mult
Despre voin-am să ştiu nimic, niciodată.Sunt, fără îndoială, cel dintâicare vă caută umbraprintre arboriişi râpile despicate de ger,ale graiului nostru,printre boabele de grâuşi rădăcinile de mătrăgună,în fântâni cu hoituri de vulturidevenite apă verde,în piatra colcăind de aurşi în văzduh.Unde sunteţi? Unde v-a tăinuitîntunecata voastră justiţie,unde v-aţi spulberat?Sunt sigur că aţi fost,trebuie să fi avut o … Citește mai mult