Dragă mamă,
la noi au înflorit caișii
(zăresc pe sub oblon de ferestruie)
și sălciile plâng pe malul apei..
căci curge mai aproape Aiudelul
pe dealuri, turme de cârlani agale suie
și-mână-n urma lor copilele bălaie..
Deasupra, cerul și-a deschis adâncul
și-n albăstrimea-i mi se pierde gândul..
și soarele se scoală mai devreme
și cată, spre fereastra mea, la mine..
Eu nu mai pot acum să ies din „casă”
și stau cu dorurile, ciucur, la zăbrele..
Le-aș da frâu liber, peste zări să zboare,
dar mi-e că voi rămâne fără ele..
O, mamă!
Doar gândul pentru tine-i liber
și numai el gonește-ntre hotare..
Primește-l, dulce mamă, lasă-l,
sărutul meu să-ți pună pe picioare!.
Sensul versurilor
O scrisoare emoționantă către mamă, scrisă dintr-o stare de izolare, probabil în timpul războiului. Versurile exprimă dorul de casă și de libertate, dar și dragostea profundă pentru mamă, singura legătură cu lumea exterioară.