Virgil Maxim – Cântec de Început

Și a pus în gura meacântare nouă,Cântare Dumnezeului-celui-Viu.(Psalm).Cânt,un Gând,un Cuvânt,o Lucrare!Cânt,întreit sfântă-cântare.Pentru Chipul-de-Taină!Și-L îmbrac într-o hainăpe care-o țes tot mereucurcubeu în inel..Cânt pentru El,pentru Dumnezeul-din-Cerpsalm-de-mărireîn Templul-LuminiiNEÎNVINSE!

Virgil Maxim – Nuntașul Cerului

„Fericiți cei chemați laCina-Nunții-Mielului.”(Apocalipsa 19, 9).Mi-am făcut inima alăutăși cuvântul arcușsă-ți cânt, o, Mire, în viața aceasta– noapte de îndelungă priveghere –cântarea mult plăcută….Imn și dulceațăîn gura celor vii, nu celor morți,sosiți din patru Răsărituri ale lumiiși Te slăvească în Cetatea Taprin cele Patru Porți….Dar,vrând să gust și eudin vinul Bucurieiîn cântul meuîn ritmul melodiei,îmi … Citește mai mult

Virgil Maxim – Scrisoare Prin Poștă… Din Gând – Primăvara ’43

Dragă mamă,la noi au înflorit caișii(zăresc pe sub oblon de ferestruie)și sălciile plâng pe malul apei..căci curge mai aproape Aiudelulpe dealuri, turme de cârlani agale suieși-mână-n urma lor copilele bălaie..Deasupra, cerul și-a deschis adânculși-n albăstrimea-i mi se pierde gândul..și soarele se scoală mai devremeși cată, spre fereastra mea, la mine..Eu nu mai pot acum să … Citește mai mult

Virgil Maxim – Misterul Brazilor

Sufletul meucolindă noaptea și ziua,colindă ziua și noapteaprin pădurea de turle din brazi.Ca o stafie-a dragostei,în primul căminde tineri nefamiliști.La nivelul cel mai înalt!Urcă pitulat pe scara de servici.Ba-i aici,ba nu-i aici!Arde ca un licurici!– Sufletul meu, sufletul meu,cum stai lângă poarta cetățiiși nimeni nu-ți deschide,nimeni nu te-aude,nimeni nu te știe.Ca într-o chilie întunecată,zăbrelită,un monah, … Citește mai mult

Virgil Maxim – Ardere De Tot

lui Valeriu Gafencu.… aici, răsare-n mine o chilieîn care s-a sfinţit un pustnic blând…zidea virtuţi cereşti în trup plăpândşi-n ochi purta smerita-bucurie..De priveghere lungă – albă floare –se rezema cu fruntea de pervazşi luna-i săruta sfinţit obrazcând i-asculta cuvântul ca o boare:.„O, vino, rob rău, somnule, şi-mi poartăcu tine, visul, peste unda moartă…un ceas de … Citește mai mult

Virgil Maxim – Cu Ciobul Minții

Doamne,m-am apucat să car Lumina Tacu ciobul minții meleîn bojdeuca mea…Și… nu știu ce-am făcutfiindcă,din ziuași chiar din ceasu-n care-am început,i se cojesc perețiiși cade toată tencuiala ei de lut!..Doamne,m-am apucat să car Lumina Tacu ciobul minții mele…Și-acum, zidirea mea,pe Stâlpii-Înțelepciunii o-nnoiescși-așez Icoană,Chipu-Împărătesc,Al Celui-ce-a-făcut,cu darul Lui,Din ciobul minții meleTron Ceresc!..

Virgil Maxim – Închinare

Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeţi,cum plânge la Iordan o desfrânată..Voi, care sufletul în două frângeţişi-amiază vă e mintea luminată..Pe voi, călugări mari şi mici şi şterşide veacul rău, de ochii mei prea slabi,pe tine, cin sfinţit, ca să reverşidin Mila Cerului, spre noi, hulubii albi..În faţa voastră, când vă scriu, mă-nchin,în … Citește mai mult

Virgil Maxim – Ca Un Cerb…

Cum dorește un cerbizvoarele de apă,așa Te dorește sufletul meupe Tine, Dumnezeule!..(Psalm 41, 1).Ca un cerb însetat de izvoare,Te mistui în sufletul meu,năzuind spre lumini viitoareTe-adulmec prin noapte, mereu..Pe urcușul de stânci colțuroasepipăi cu copita subțire,bănuiesc și-alerg după miroase,gând-viu, însetat de iubire.În poieni sau sub crengi, la răcoare,adormind, Te simțeam duios cânt,adiind peste toate o … Citește mai mult

Virgil Maxim – Mama Vrea Să Cânt…

(o nălucire din mintea mea).Ce să-ți cânt, mamă, ce să-ți cânt?!Pe unde-am fost eu lumea nu cântă!Ci numai tremură sub bici,plânge și privegheazăși scuipă sânge.Ce să-ți cânt?!Te uiți la mine, mamă,ca la o arătare străină și bolnavă…Nu sunt stafie!Sunt om, mamă!Mi-e foame și mie!Dar, mai ales mi-i sete!O, nu de apă!De viață, mamă,de viață-adevărată!Fără ziduri…, … Citește mai mult

Virgil Maxim – Vin’, Îngere!

Cine poate să cântecum cânt eu cu sufletulcând se coboară-ncet,pe geana-amurgului,îngerii trandafirii ai înserării?!Se scutură flori albe de salcâm pe streșinide parcă ninge puf din aripile lor…Și fumul-nalt din hornse urcă-ncet,ca fumul jertfei,și se-anină,ca poduri, ca ostroave,în marea-albastră și înaltăpe care se opresc să se-odihneascăsufletele care urcă-n cer…O, ce dor de Paradis mi s-a deschis … Citește mai mult