Ea nu m-a tăvălit niciodată
prin grădina cu portocali a trupului ei.
Ea este o femeie intangibilă.
Printre degete îmi scapă ca nisipul.
Bucuria mea umblă în zdrențe.
Și totuși, ea este femeia din care beau apă pe furiș.
Femeia în care îmi voi îneca singurătatea.
Eu nu mai ating de multă vreme pământul,
când merg – eu calc pe păsări în zbor..
Femeie intangibilă, femeie secretă,
în noaptea aceasta te voi arunca în groapa cu lei!
În noaptea aceasta te voi deschide!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de iubire pentru o femeie inaccesibilă, intangibilă. Naratorul exprimă frustrarea și dorința de a o poseda, dar și recunoaște că aceasta îi scapă printre degete, lăsându-l singur și melancolic.