Virgil Diaconu – Intangibila
Ea nu m-a tăvălit niciodatăprin grădina cu portocali a trupului ei.Ea este o femeie intangibilă.Printre degete îmi scapă ca nisipul.Bucuria mea umblă în zdrențe.Și totuși, ea este femeia din care beau apă pe furiș.Femeia în care îmi voi îneca singurătatea.Eu nu mai ating de multă vreme pământul,când merg – eu calc pe păsări în zbor..Femeie … Citește mai mult