Virgil Diaconu – Apariții

Sub streașina glasului tăumă întorc seara în grădină, mamă,în grădina smintită de cireșii înfloriți și de vrăbii.Nu mai cuprinzi lucrurile…Umbi prin camere, măsori singurătatea.Între fotoliu și pat, singurătatea.Cana cu apă a rămas neatinsă, ceasul a împietrit în perete.Și făpturile din album au dat năvală în casă.Ele umblă zălude prin camere, măsoară singurătatea.Iată-l pe bunicul în … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Tatăl Meu

În ultima vreme, tatăl meu se întorsese la cele sfinte.Biblia se mutase din raft pe masa de lucru,în mâinile lui Cartea Psalmilor se deschidea singură.Tatăl meu se întâlnea cu Domnul în camera lui.În fiecare zi, cu Domnul, în camera lui.În ultima vreme, tatăl meu se împărţeaîntre biserica de acasă şi bisericile oraşului.Biserici care, de la … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Pasărea Neagră

Cum toate stăteau răvășite și la voia întâmplării,m-am gândit să fac puțină ordine în odaiaîn care m-ai lăsat, pentru o zi, stăpân peste lucruri.În odaia cu manuscrise. Și tocmai când mă hotărâsemsă le pun la locul lor, tocmai atuncio pasăre îmbrăcată în negru de sus și până josa dat buzna-n odaie. Și s-a apucat să … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Laudatio Domini

În turla pe care o port pe umeri se face noapte.În turla unde îl aștept pe Domnul să vină.Să vină și să lămurim o dată pentru totdeauna lucrurileca să îmi pot vedea mai departe de ale mele.În turla pe care o port pe umeri cineva ține predici.Cineva ține predici umbrelor, acestor fiice ale întunericului,care au … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Nisipul

Pentru Liviu.Nisipul intră-n oraș.Nu-l vede nimeni, niciodată nimeni.Numai ceasul din turn îl vestește uneoricând un fir de nisip se rostogolește cu zgomotprin măruntaiele lui de fier, printre roțile timpului.Nisipul intră-n oraș.Nu-l bagă nimeni în seamă,ignoranța noastră își face veacul în lumea ideilor.Numai copacul căzut lângă mine,cu brațele deschise lângă mine, pare să-i fi văzut chipul.Numai … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Hoț de Cai

Casa din care vin miroase a cuțit.Mâinile mele miros a cuțit.Uneori, lama lui vorbește singură la brâuca un prieten rămas deodată singur.Niciodată nu am înțeles ce spune, deși uneoridin lama cuțitului meu picură sânge… Al cui este?.Atunci trebuia să fugim și să ne ascundemîn frunza pădurii. Încă mai aud lătratul câinilor!Dar ei nu m-au ajuns … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Prietenii Mei

Prietenii mei au plecat rând pe rândși fără să spună nimic.Prietenii mei nu mai sunt.Pe primul dintre ei, pe Constantin,l-au găsit spânzurat în camera lui de visare.Ceilalți au fost învinși de propriul trup,care nu a mai vrut să le fie prieten.Cel care făurea corăbii a fost răpus de cancer.Ajuns ca o umbră, l-au purtat prin … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Castelul

Despre copilul acela nu mai știu nimic.Până și castelul s-a ascuns de mine printre ruine.Uneori, mă împiedic de turnurile și ferestrele lui,dau cu picioru-n soldați. Și trec nepăsătorpe lângă prințesa de aur.Eu nu mai știu nimic despre copilul din care am plecat.Cireșul, care mă aștepta în fiecare dimineață la colț,își întoarce acum ochii în altă … Citește mai mult

Virgil Diaconu – Eminescu

Deși nu este un munte de om,el își pune muntele în tot ce face.El își astupă ușa casei cu un cântec,ca să nu intre frigul.Poate că de aceea, căutându-l de mai multe ori,nu mi-a răspuns nimeni.De pe pământ – nimeni.Din subpământ – nimeni!Îmi spuneți voi unde este?Fără-ndoială, singurul loc în care poate fi găsit Eminescueste … Citește mai mult