Peste codrii-n tremurare
Când se-arată-ntotdeauna,
Vânătorilor le pare
Că-i un cerb de aur luna.
Iar când Ene din poveste
Vine-n perne moi să-i culce
Pe copii, ei cred că este
Luna – corn cu miezul dulce.
Dând pe gât pescaru-o votcă
Noaptea, când spre ceruri cată,
Zice: „Iată ce mai lotcă,
Ferecată-n aur toată!”.
Și-n mocirla lor grăsunii,
Grohăind precum li-i placul,
Când zăresc felia lunii
Zic că-i ditamai dovleacul!.
Luna însă, la fereastră,
Șade-n slava ei albastră
Și ascultă și se-amuză
De ce-i este dat s-audă!
Sensul versurilor
The poem explores how different people perceive the moon based on their experiences and perspectives. The moon, however, remains unchanged, amused by the variety of interpretations.