Oscar Wilde – Impressions

II. La fuite de la lune.E-atâta pace împrejur,Cuprins e totul de visare,Tăceri adânci în umbra mare,Adânci tăceri ţi-n clar-obscur.Un ţipăt doar a săgetatSingurătatea: un crâmpei;Îşi cheamă soaţa un cârstei;Răspunde-n dealu-nceţoşat.Şi iată, luna-şi mută-n pripăDin calea zilei seceraSă se-adâncească-n peştera-i;Zăbranic galben şi aripă.

Victor Tulbure – Păreri

Peste codrii-n tremurareCând se-arată-ntotdeauna,Vânătorilor le pareCă-i un cerb de aur luna. Iar când Ene din povesteVine-n perne moi să-i culcePe copii, ei cred că esteLuna – corn cu miezul dulce. Dând pe gât pescaru-o votcăNoaptea, când spre ceruri cată,Zice: „Iată ce mai lotcă,Ferecată-n aur toată!”. Și-n mocirla lor grăsunii,Grohăind precum li-i placul,Când zăresc felia luniiZic … Citește mai mult