Sonetul este-un leu culcat pe labe,
E uraganul ce pândește valul,
Nu-i flutur grațios, ca madrigalul,
Ci forța-ncătușată în silabe.
Îmi ceri un sfat? Evită teatralul
În ritmul său; să nu pui rime slabe –
Cizelator, alege-le nababe,
Catrenelor să le-ntărești finalul.
Să fie cald sonetul – dar veșmântu-i
Să-l făurești din cea mai rece formă:
Să-l reîncepi – de câte ori îl mântui.
Și-oricât ar fi de grea această normă,
Și-oricât ar fi de greu deznodământu-i,
Să nu se vadă munca ta enormă!
Sensul versurilor
Piesa descrie complexitatea și măiestria necesare pentru a scrie un sonet. Subliniază importanța formei și a conținutului, sugerând că munca depusă trebuie să rămână invizibilă, rezultatul final părând natural și fără efort.