De ce mă poartă vechiul dor
Să trec din nou neștiutor,
Pe drumul unde pașii ei,
Zdrobiră frunzele de tei?
Cobor când soarele-i în apus
Petrece ziua ce s-a dus,
Când peste tot neștiutor,
Tresaltă frunzele — și mor.
E galben câmpul. E uscat
Frunzișul galben aninat
De-asupra tristelor alei,
Ori sfărâmat sub pașii mei….
E mult de-atunci… Așa gemea
Acelaș vânt în urma mea,
Aceleași ramuri mari de tei
Ningeau petale-n părul ei.
Și aceleași raze din apus
Mureau în ochii ce s-au dus
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
De ce mă cheamă vechiul dor,
Să tulbur pacea frunzelor? ….
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și melancolie față de trecut. Naratorul este bântuit de amintiri și se întreabă de ce este atras înapoi către locurile și sentimentele pierdute.