Ușoară, aproape fără povară
sandaua. Urmă de picioare
fără carne. Singurateca zeiță
cere unei lumi planta,
pentru trupul ei, solară
înălțime. Nu spuneți
păr; păr în flăcări.
Spuneți sandală, ușoară
urmă de picior; nu spuneți
numai pământ, dulce pir
troznind în această străfulgerare
atât de suav încât îl adoră
călcându-l. O, simte-ți
lumina, grava ta atingere
solară! Aici, simțindu-te
pământul e cer. Şi luceşte.
Sensul versurilor
Piesa celebrează conexiunea dintre pământ și cer prin intermediul luminii solare. Ea sugerează o transformare spirituală și o stare de grație atinsă prin simțirea luminii și a naturii.