Vicente Aleixandre

Vicente Aleixandre – Soarele

de

Ușoară, aproape fără povarăsandaua. Urmă de picioarefără carne. Singurateca zeițăcere unei lumi planta,pentru trupul ei, solarăînălțime. Nu spunețipăr; păr în flăcări.Spuneți sandală, ușoarăurmă de picior; nu spuneținumai pământ, dulce pirtroznind în această străfulgerareatât de suav încât îl adorăcălcându-l. O, simte-țilumina, grava ta atingeresolară! Aici, simțindu-tepământul e cer. Şi luceşte.

Vicente Aleixandre – Surioara

de

Avea un nas cârn, și era subțire.Cu câtă plăcere alerga pe nisip! Și intra în apăși nu se speria niciodată.Plutea prin apă ca-n elementul ei natural,de parcă valurile ar fi purtat-o spre țărmdin depărtare aruncând-o încoace, nevinovată în spuma apei,cu ochii deschiși spre lumină.Atunci alerga cu valul pe nisip și râdea,râs de copil în râsul … Citește mai mult