Toate își lasă umbra în lume:
o frunză, iubitul, un fluture, un nume,
și toate gustă lumina pământului,
până și urmele vântului.
Numai stelele, stelele n-au căldărar,
nu lasă umbră pe nici un tărâm.
Ah, stelele, stelele!…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a lucrurilor și a modului în care totul lasă o urmă, cu excepția stelelor. Stelele devin un simbol al ceva intangibil și misterios.