Veronica Porumbacu – Versuri.pro

Două Semne

S-o iau mereu de la-nceput, / aceasta-i soarta mea, imi pare; / sa uit, si, … →

Primăvara își scoate cornițele / și sparge subsuorile cafenii ale ramurilor. / Brațele-i cresc, / … →

Noi răsuflăm adesea și nici nu luăm în seamă / Că fiece răsuflare îți e … →

Nici cupele de-argint nu-mi plac, / nici auritele pocale, / ci dintre toate cel mai … →

Spune: știi tu ce-i dorul de ducă? / Nu știi. / Dac-aș fi pasăre, mi-aș … →

Căprioare ușoare îmi aleargă prin vine. / Te caută-n codru / pe tine. / Și-n … →

Au ce mi-a fost din tine mai aproape? / Umbrindu-ți păr, sau fruntea grea de … →

Asta-noapte s-a comis o crimă în stradă: / vara a fost ucisă. / Nimeni n-a … →

Toate își lasă umbra în lume: / o frunză, iubitul, un fluture, un nume, / … →

Aș vrea să sparg obloanele / să năvălească înăuntru lumini nemaivăzute. / Să mă urc … →