Frumoasa, sfântă poezie,
Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu
Pe dulcea ta zadarnicie
Cât preț a pus sufletul meu.
Cât îmi părea că sunt de mare
Că idol eu mi te-am ales,
Cu ce avânt și adorare
Prinos adusu-ți-am ades.
Adânca mea cucernicie
De mitul tău când s-a legat,
Pe dulcea ta zadarnicie,
Sufletu-mi jertfa ți l-a dat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de poezie, văzută ca o divinitate. Eul liric își oferă sufletul ca jertfă, subliniind intensitatea legăturii sale cu arta poetică și deziluzia resimțită.