Nimicule, ai dormit
și-ai visat că ești Ceva.
Ceva s-a aprins,
flacăra lui se-ndoia
în chinuri oarbe.
Te-ai deșteptat, Nimicule,
și-ți încălzeai spatele
la flacăra din vis.
Nu vedeai chinurile flăcării,
lumii întregi de chinuri;
spatele ți-este miop.
Nimicule, ai adormit din nou
și-ai visat că ești Nimic.
Flacăra s-a stins,
chinurile ei și-au redobândit văzul
și s-au stins și ele, preafericite.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre nimic și ceva, vis și realitate, evidențiind indiferența față de suferința altora. Nimicul se complăce în iluzia căldurii, ignorând chinurile din jur, până când și această iluzie dispare.