Fiecare își dezbracă pielea.
Fiecare descoperă o constelație a lui
pe care nopțile n-au văzut-o lucind
niciodată.
Fiecare-și umple pielea cu pietre
și începe să danseze cu ea
iluminat de propriile-i stele.
Cel care nu se-oprește până-n zori,
cel care nu clipește și nu se poticnește
acela își câștigă pielea.
(Jocul ăsta se joacă rar.)
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare personală și descoperire a sinelui prin depășirea obstacolelor. Metafora centrală este cea a dezbrăcării pielii și a umplerii ei cu pietre, simbolizând un proces dificil, dar necesar pentru a ajunge la o formă superioară de existență.