Vasile Mic.
Femeia în alb.
Femeia în alb a sosit dimineața în zori.
Înaltă, așa, cu rouă pe umeri.
– Bună dimineața! a zis
Și un zâmbet a invadat încăperea.
Tăcerea a rămas mai departe încătușată
Doar „Bună dimineața!”
La nesfârșite.
– Sunt femeia, auzi, sunt femeia!
Dar nu era cine să audă.
Chiar, nu mă puteam socoti a-i atinge buzele
Fie numai cu un „Bună dimineața!”.
Și s-au ivit razele de soare
Și un vânt i-a mângâiat pletele.
Parcă și miros de fân proaspăt cosit
Era..”Bună dimineața!” Bună dimineața!
Și femeia în alb avea și ceva albastru,
Ceva în toate culorile.
Și.. au iluminat
Și femeia în alb..
Să nu mă-ntrebați despre femeia în alb
Sensul versurilor
Piesa descrie apariția misterioasă a unei femei în alb, aducând cu ea un sentiment de prospețime și lumină. Prezența ei pare efemeră și greu de atins, lăsând în urmă o impresie puternică, dar enigmatică.