Lui Lucian Blaga.
L-am întâlnit într-un amurg,
Tăcut și oglindit în lacul din pădure,
Nu știu de număra imaginile stropilor de ploaie
Ce au căzut în lac,
Gândurile ce se răsuceau în el,
Sau razele ce picurau
Printre degetele crengilor de fag.
L-am întâlnit și i-am dat binețe
Tăcând.
Era singurătatea lui prea bogată
În întrebări și răspunsuri
Și ochii prea întorși spre asfințitul
Din lăuntrul său.
L-am întâlnit și m-a învățat să vorbesc
Ascultându-mă.
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra întâlnirii cu poetul Lucian Blaga într-un cadru natural. Este o meditație despre singurătate, introspecție și puterea tăcerii în comunicare.