N-am un petec de pământ,
Averea mi-e o bardă știrbă,
Brazii sărutați de vânt
Îi cioplesc, horind cum îmblă
Moțul dup-un druț de jimblă.
În pătrarul lunilor
Dejghioc miezul pietrelor.
Casa mi-o sărută cerul
Și pe mine-n drum amarul.
Drum la casă de sărac
Și de moț fără ortac.
Merindare cu păsat
Pruncilor pită de sat.
În nod ploaie, colb și vânt,
Tin
ă mestecată-n gând.
Auru-i în foi de prund,
În Arieș, până-n străfund.
Câte-odată cânt de jele
Amarul zilelor mele
Cu fluierul Iancului
Pe calea-mpăratului
Lângă dricul carului
De satul mălaiului.
Sensul versurilor
The song depicts the life of a poor man ('mot') who finds solace in nature and expresses his sorrow through music. He is isolated and his life is hard, but he finds beauty in the simple things around him.