Vasile Copilu-Cheatră – Floarea De Colț

Năzuim spre înălțimi tot mai agreste,
Râvnind cu sete un aer mai pur,
Ne uimesc minunile aceste,
În care visurile noastre prind contur.
Ca floarea de colț ce crește,
Pe tâmpla de munte, în stei,
Strângem pământul țării în brațe ca-n clește
Și respirăm aerul ei.
Iubim înălțimile spre care urcăm,
Pe scări împletite din funii de stea;
Pentru floarea de colț, din inima noastră, ne dăm
Viața zălog, în lada de zestre a țării să stea.
Floarea de colț ce crește,
Pură, sub zările ce-o mângâie, albastre,
De-acolo de sus strălucește
Ca steaua fierbinte, pe stema țării noastre.