În zorii-abia mijiți din mina ta sau de alt undeva,
S-a-mburdat în ziuă, pe dungă ori pe brânci, o stea.
În ochii tăi, snopi de lumină, hodinitul cer
Și-a aprins stelele heraldic făclier.
Viperele trezite din somnul pădureț
Cu cearcănul nopții pecet pândesc vânat de preț.
Pârâul inimii svâcnește sub lama custurii,
De aceea ți s-a ogoit cuibar în palma gurii.
Dacă ai vrea al cuminecăturii dar,
Am putea sloveni dragostea noastră în abecedar.
Și-ar putea și mâna, poetului mire, s-o scrie,
Altfel adjectivele să le-nflorească nu poate sau nu știe.
Sensul versurilor
Piesa explorează dragostea printr-o serie de metafore poetice și imagini vizuale puternice, sugerând o dorință de a exprima și înțelege sentimentele profunde prin intermediul artei și al limbajului. Este o invitație la a decodifica dragostea într-un mod simplu și fundamental, asemenea unui abecedar.