Snop după snop îl macină-n măsele
Și tot nu se mai satură,
Sar boabele de grâu ca niște șrapnele,
În gușa ei de codobatură.
Cad spicele, ca plopii sub secure cad
Și holda se preface-n scrum,
Batoza, printre stoguri, își croiește vad
Și-n calea ei mă simt un spic neputincios și eu acum.
Când mă va prinde-n fălcile-i de fier,
Care tună și trăznește?
Mă uit în jur și mă-ngrozesc cum pier
Snopii de grâu, ca feți frumoșii din poveste.
În urma ei rămâne pleava și cotorii,
Doar miriștea strivită sub șenile,
În bătătură mamele își jeluiesc feciorii
Și nimeni nu mai știe de mai are zile.
Sensul versurilor
The song uses the threshing machine (batoza) as a metaphor for an overwhelming and destructive force, devouring everything in its path. It evokes a sense of loss, fear, and the relentless march of time or industrialization, leaving behind only remnants of what once was.