PRIVIGHETOAREA.
Prinsă din zbor și cântec, în crâng, privighetoarea,
I s-a cernit deodată toată zarea.
Dusă din lumea largă și slobodă-n robie,
Se zbate, zi și noapte, de moarte, -n colivie.
Milos în scris și predici, la chin și suferințe,
Duhovnicu-i dă zilnic tainul de semințe,
Dar spune, cu țigarea pe buze : „Nu-nțeleg :
Îl tot găsesc deoparte, cum i l-am pus, întreg”.
Zadarnică, o rază mângâie prin zăbrele
Amara nostalgie a tristei filomele.
Se-avântă, se rănește și se strânge.
El împăcat că-i cântă, privighetoarea plânge.
Hermance, 1963.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Poezia descrie suferința unei privighetori capturate, simbolizând pierderea libertății și a bucuriei. În ciuda încercărilor de a o îngriji, pasărea tânjește după libertate și își exprimă durerea prin plâns.