1. La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un străin
Era trist și avea hainele rupte
Și pe masă o cană cu vin.
2. Om străin ce-nconjoară pământul
Stai la mine, rămâi doar un ceas
Să te duci înainte nu ai unde
Să te întorci înapoi ți-a mai rămas.
3. Mi-amintesc de o vară fierbinte
De-o pădure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni și de iubită
Și de-o casă cu mama la geam.
4. Am ajuns la un han pe o stâncă
Să-mi înec tot amarul nu pot
Și mă-ntreb dacă râpa e adâncă
Să m-arunc azi cu jale cu tot.
5. Mi-a răspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi de dor
„Mulțumesc pentru vinul măriei tale
Eu mă duc azi în lume să mor”.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un străin trist care ajunge la un han, rememorând trecutul și fiind cuprins de gânduri sumbre despre moarte. Un alt personaj apare, împărtășind un sentiment similar de dor și resemnare, hotărând să-și continue drumul spre moarte.