De aici
de jos
de sub salcâmii goi
ceru-i plin de drumuri amețite;
cuiburile putrede de ploi
scapără în vântul alb copite.
Frâie lungi – păienjeniș de nori,
mugurii cu botul umed,
soare..
prin convalescențe și candori
mă găsește sufletu-n picioare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare și renaștere sufletească odată cu venirea primăverii. Natura este personificată și devine un cadru al regăsirii de sine.