Ascult haosul cum toarnă acid în valea seacă,
Puntea e instabilă, curajul n-o să treacă.
Fiecare chakra mă-ncearcă-n energie
Cât despre copilărie, e-n letargie.
Acum e plin de bisturii, exact ca-n chirurgie
Totul se pierde în clepsidră
Ia stare timpurie.
Țin amintiri în chirie, sunt aproape de isterie
Las să curgă vinul, ca să pot scrie..
Nu mă mai sperie nimic, dacă „nimicul” înseamnă tot
Vreau să-mi număr pașii fără cel mai mic efort,
Nu suport s-aștept
Și nu e vreun defect
Destinul nu-l repet..
Îl țin pe brațul drept
Mă uit la el și uneori țin dialog cu existența
Că-s prea multe erori
Și curge lent
Și parcă nu mai tace
Simt asta în torace..
Ref [x].
Nu-mi cunoști firea
Nu-mi judeca temperamentul.
Am un pix și-o foaie-mi dictează sub-conștientul!
Asta e testamentul..
Credeai că-i muzică, nu e!
Scriu pe nuferi suflete, tăria-n degete
De ce, nu-mi dai speranțe
De ce-mi inspiri nuanțe?
Să memorez culori
Să fac din poezie, teamă cu fiori..
Scriitori, cerșetori de absolut și etern
Își caută filosofia în paradis sau infern,
Acum discern între stern și temporal
Între, suflet și cerebral
Între, somnifobie și real..
Glasofobie recunosc, parcă e un coșmar
Și nu o să ajung legenda, ci legendar!
Când clepsidra-i jos..
Clepsidra-i jos..
Sensul versurilor
Piesa explorează trecerea timpului și impactul acesteia asupra individului. Vorbește despre lupta interioară, amintiri și căutarea sensului în viață, reflectând asupra fragilității existenței și a dorinței de a lăsa o amprentă.