Octombrie-a lăsat pe dealuri
covoare galbene și roșii,
pe nouri de-argint în valuri
și cântă a dragostei cocoșii.
Mă uit mereu la barometru
și mă-nfior când scade-un pic,
că soarele e tot mai mic
în diametru.
Și pe sub cerul cam ca mai
trec zile albe după zile,
mai nestatornice și mai
subtile.
Întârziată fără vreme
se plimbă toamna prin grădini,
cu falduri la mii de crini
de crizanteme.
Și cum abia pășește-n mers
ca o marchiză,
de parcă-ntregul univers
se uită-n urmă-i cu surpriză.
Un liliac nedumerit
de-alură-i de domnișoară,
ingălbenit sau veștejit
și de emoție a înflorit
a doua oară.
Și pe sub cerul cam ca mai
trec zile albe după zile,
mai nestatornice și mai
subtile.
Întârziată fără vreme
se plimbă toamna prin grădini,
cu falduri la mii de crini
de crizanteme.
Și cum abia pășește-n mers
ca o marchiză,
de parcă-ntregul univers
se uită-n urmă-i cu surpriză.
Un liliac nedumerit
de-alură-i de domnișoară,
ingălbenit sau veștejit
și de emoție a înflorit
a doua oară
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera melancolică a toamnei, cu referire la schimbările din natură și emoțiile subtile pe care le trezește. Toamna este personificată ca o prezență elegantă și surprinzătoare.