Tudor Arghezi – Tablete Pestrițe

TABLETE PESTRIȚE.
(PREFAȚĂ).
Dacă-nșfăcai cititor
Țanțoș și bănuitor
S-ar simți, mă rog frumos,
În vreo slovă de mai jos,
Trebui’ spus de la-nceput
Cunoscut, necunoscut,
Într-un fel sau într-alt fel,
Că nu-i vorba despre el,
Cum nu-i nici de cozi de mături,
Ci de altul de alături.
– 1 –
Cutare, zici, că-odată, dimineața,
A scris ceva, de și-a jucat și viața.
Îmi ceri acum, la bine, un răspuns.
Aveam și eu un manuscris ascuns.
– 2 –
Viteaz în timpurile bune
A scos și surlele să-l sune.
La vreme rea, se trage în găoace,
Gândește-adânc, înflăcărat, și tace.
– 3 –
– „De ce nu te-ai rostit la timp și mai curând?”
– „E că slujisem viitoru-n gând.”.
– 4 –
Ai tradus? Ai scris? Depinde!
Lăbărțează și întinde.
– 5 –
Decât grai de vorbe goale
Și un ifos vehement,
O fărâmă de sfială
Și-un crâmpei și de talent.
– 6 –
Orișicât ar da din gură
Și-ar zbiera fără rușine,
Singura iscălitură
Literară-i iese bine.
– 7 –
Tinerețea, din grămadă
Nu ajunge, frățioare,
Să-și arate, drept dovadă,
Numai actul de născare.
– 8 –
După cum te-ai învățat
Linge unde ai scuipat.
Apoi, când te-ai mai cuprins,
Scuipă iar unde-ai mai lins.
Nu degeaba țara cere
Mai cu seamă caractere.
– 9 –
Vino, taica să te-nvețe
Cum să ai și două fețe,
Una-ncoace, alta-n spate,
Jumătăți și jumătate.
Cugetul de-o vrea s-asculte,
O să-ți facă și mai multe.
1962.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980