Serenadă.
De cu noaptea, câte toate:
Clopotul toacă și bate,
Broaștele, nu știi de unde,
Calcă-n clapele afunde.
Se clătesc în beregată
Cu faianța sfărâmată
Și-nghit la ceasul-ntâi
Cioburile ei scârții,
Ciorile din pomi se mușcă,
Steaua cade, foc de pușcă,
Fierăstraie și rândele
Rod în ciurciuvele.
Pe la trei,
Vin păduchi mititei:
Pe la cinci
Plosnițele cu opinci.
Șobolanul te miroase
Pe la șase.
Gilcile dacă ți-au copt,
Doctorul vine la opt.
Bezna rece, zidul rece
Mai muriră paisprezece.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă nocturnă apăsătoare, plină de elemente macabre și simboluri ale morții și decăderii. Este o serenadă întunecată, unde boala și moartea sunt omniprezente.