Mă uit la el şi-l mai ascult.
Face nimic dar vrea tot mult.
Intenţii câteodată potrivite.
Aprobă, se codeşte şi admite.
Şi bun la suflet ca un miel,
Ar trebui şi-o minte-n el.
Şi nu e niciodată mai fudul,
Nici mai puţin, nici mai destul.
17 Octombrie 1966
Sensul versurilor
Piesa descrie un portret al unei persoane cu calități contradictorii, sugerând o lipsă de echilibru între intenții și capacități. Se observă o bunătate naivă, dar și o lipsă de profunzime intelectuală.