Versuri corectate și adnotate
Fiorul care l-am simțit,Mi-a fost de ajuns.Chipul tău când l-am privit,La inimă mi-a pătruns.Ochii tăi căprui,Ce dragostos mă privesc,Fură dragoste oricuiȘi n-o mai înapoiesc.Și tenul tău catifelat,Îți face chipul tău,Puțin bronzat,De neuitat.Și părul tău șaten,Îți garantează îndatăCă te iubesc etern,O prea frumoasă fată.Cum aș putea să uit,O așa fată,Un trandafir printre spini,O prințesă adevărată.
Oare ştiţi ce-am avut hărăzit cum destin,Sfânt popor, aşezat în frumoasă de ţară?Cel ce face etern anotimp, primăvară!..Singur el masculinul de floare.. Florin!.Este visul ascuns de-orice fată, femeie;Timpul său se consumă-n frumos şi talent!N-are limite-n ani, veşnic nou, e ardent!..Îl avem din noroc.. De n-ar fi.. e-o scânteie!.E bărbatul veciei, Elvis-dac adulat!E eroul prin sine-al … Citește mai mult
Poemul acesta se scrie târziucând au plecat cu toții sau nimeni nu e viu.Dau să ies, dinlăuntru prin gurăși mă lovesc amarnic de dințice frumoși mai eram și ce cumințicu raiul aproape, la o azvârlitură.Numai să vii odată, duduisă-mi bați portretul în cuie.
Vii, ochii celei moarte din moarte îmi grăiesc.Pâlpâie-n ei iubirea cu foc de nestemateȘi-un dor pe care nimeni să-l stingă nu mai poate.Vii, ochii celei moarte din moarte îmi grăiesc.
Tineri suntem într-un miracol strânșica niște puști subțiri de vânătoaredeasupra unui foc aprins peste zăpadăîn care toate păsările vor să zboare.Fețele noastre le vede numai foculîntr-o oglindă roșie și mișcătoare,de-afară capetele parcă-s de bătrânicu păru-albit subit de o ninsoare.Numai și numai cine-i neputernicîși smulge chipu-ndurerat din foc,își trage frigul peste față și-i rămânedar părul viu … Citește mai mult
Cum pot prin vreme, doamnă, să rămână– şi ştiu că pot – fiinţe-n piatra durămai mult ca mâinile ce le făurăşi care s-or întoarce în ţărână?Efectul stă sub cauza lui pânăînvinge arta tot ce e natură;am proba cea mai bună în sculptură:ea-i peste moarte, peste timp, stăpână.Deci pot amândurora să dau viaţă,deopotrivă-n piatră şi-n culoare,făptura … Citește mai mult
O foarte înceată ființă — ca și cum te-ai plimbaseara, la marginea apei strânse de ploaie, undevaîn afara orașului — și soarele încercândsă facă o lumină — și lumina aceastaîn care tu mergi să fie adevărată.Să te opreștilângă apa de acolo unde apa înnegrită se ducepe câmp — în soarele stins.Să te așezi lângă o … Citește mai mult
Preface moartea-n scrum și-n uitare,Văpaia care-n noi a luminat…Din ochii tandri, din a lor ardoare,Din gura care-adânc m-a fermecat,Din sărutările ca un balsam,Din mângâierea caldă a luminii,Ce-a mai rămas din toate, ce mai am?Un palid chip, nedeslușite linii,Pe care Timpul, un bătrân ingrat,Le șterge cu aripa-i ne-ncetat,Iar eu mă pierd în valurile sorții…– Dar ucigaș … Citește mai mult
Nimic altceva în acest cântec – numai chipul tău.Nimic altceva în el, numai tulburii, adumbriții tăiochi cenușii.Cheiul aleargă în lac, drept ca o țeavă de pușcă.Stau pe chei și te cânt așa cum te știu din dimineți.Nu-mi amintesc ochii, fața taȘi nici rasatele tale picioare de dansatoare.Pentru altceva mi te amintesc în diminețile de pe … Citește mai mult
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebareArtistului îi adresai, de poate să mi-l facăAșa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă;Căci am un mare interes, voi ca-n străinătate,Și-anume-n Franța mai ales, la ochi să pot eu bate,Fiind acum de măritat o fată foarte rară,Și-ai ei epitropi căutând un … Citește mai mult